SENSORI DE CUPLU MAGNETOELASTICI FĂRĂ CONTACT PENTRU E-MOBILITATE STADIUL ACTUAL AL TEHNOLOGIEI

Rezumat

Studiul efectelor magnetoelastice este în permanență de actualitate, pe de o parte deoarece permite aprofundarea cunoștințelor despre procesele de magnetizare în feromagnetice, iar pe de altă parte deoarece apar mereu noi aplicații științifice și tehnice ale acestor efecte. În România, problemele de magnetoelasticitate au făcut obiectul unor cercetări intense la Timișoara și Craiova, unde efectele magnetoelastice legate de tensiunea de torsiune au jucat un rol important [1,2]. Principalele efecte magnetostrictive/magnetoelastice au fost descoperite în secolul al XIX-lea: Joule (1842), Matteucci (1847), Vilari (1865) și Wiedemann (1895), pe baza cărora au fost realizate sute de brevete. [3,4] Noile traductoare de cuplu magnetoelastice reprezintă progrese în tehnologia de măsurare a cuplului fără contact, oferind adesea o sensibilitate, precizie și integrare îmbunătățite pentru aplicații moderne, cum ar fi: vehicule electrice (EV, PHEV) care necesită monitorizarea precisă a cuplului pentru gestionarea bateriilor, optimizarea transmisiei și sistemele de frânare regenerativă, sporturi cu motor (Formula 1, Formula E), instalații eoliene, avionică, robotică etc. Tensiometria magnetoelastică permite utilizarea arborelui original al unității de putere ca element sensibil (fără introducerea în serie a unui dispozitiv special de măsurare). Principiile măsurării cuplului se bazează pe modificarea proprietăților magnetice ale arborelui în sine sau ale unui strat magnetic activ (amorf) depus pe suprafața arborelui original.